Cum să fabricați sau să reparați un cablu de rețea

Alegerea cablului potrivit și parametrii acestuia

Avantajul fabricării unui cablu de rețea acasă constă în variabilitatea absolută. Voi înșivă decideți cât de lung să fie cablul, ce proprietăți și parametrii să aibă și ce tip de conectori să montați pe el. Prin urmare, ar trebui să știți ce tipuri de cabluri (așa-numitele perechi răsucite) există, conform căror parametrii și proprietăți se împart și care sunt caracteristicile lor. Să ne concentrăm mai detaliat asupra diviziunii conform criteriilor diferite.

UTP, FTP, STP

În legătură cu conectarea la internet prin cablu, se vorbește adesea despre cabluri UTP. Însă, puteți întâlni și alte tipuri, cel mai frecvent fiind FTP și STP. Ce înseamnă aceste abrevieri?

Perechile răsucite standard (Twisted Pair), care sunt cele mai des utilizate pentru aplicații comune, sunt denumite UTP. Acestea sunt cabluri fără niciun fel de ecranare suplimentară (Unscreened). La fabricarea manuală a cablurilor, va fi mai ușor să lucrați cu acestea, deoarece ecranarea suplimentară nu va incomoda și astfel veți reuși să le fabricați chiar și fără experiență mare.

FTP și STP sunt cabluri ecranate. În cazul FTP, este vorba de o ecranare totală a cablurilor. Este practic un cablu UTP de bază, completat cu o ecranare din folie de aluminiu, adăugată sub învelișul principal. Acest tip de cablu este utilizat în aplicațiile 10GBaseT. Există, de asemenea, cabluri STP care au o ecranare totală cu împletitură. Dacă doriți să fabricați un cablu de rețea pentru uz casnic, de obicei un cablu UTP standard ieftin va fi suficient.

Diviziunea cablurilor conform categoriilor

La alegerea cablului potrivit, acordați atenție și categoriei în care se încadrează în cadrul evaluării elementelor cablajului structurat. Există categorii de la Cat3 până la Cat8. În general, cu cât categoria este mai mare, cu atât cablul are o viteză de transfer mai mare și o lățime de bandă mai mare.

De exemplu, cablurile din cea mai joasă categorie, Cat3, sunt utilizate astăzi doar pentru cabluri telefonice, viteza maximă de transfer fiind de numai 10 Mb/s. Cea mai răspândită categorie este Cat5e, care permite o viteză de transfer de 1 Gigabit/s cu garanție de funcționalitate pentru toate protocoalele standardizate.

Treptat, încep să fie utilizate și categoriile superioare, în special Cat6 sau Cat7a. Dacă doriți să aveți la dispoziție un cablu care va fi utilizabil și peste câțiva ani și va corespunde standardelor actuale, optați pentru cabluri din categoriile superioare.

Nucleul cablului – fir sau panglică

Cablurile de rețea diferă, de asemenea, în funcție de tipul nucleului. Pentru fabricarea cablurilor UTP acasă, puteți folosi fie cabluri cu nucleu de fir sau de panglică. Firul este potrivit în special pentru instalările orizontale. Alegeți doar tipuri fabricate din cupru. Cablurile denumite CCA sunt din aluminiu, sunt mai puțin calitative și provoacă o atenuare mai mare.

Cablurile cu nucleu de panglică sunt folosite în principal ca elemente de lăsare și nu sunt potrivite pentru instalări pe lungimi mai mari. Conductoarele individuale sunt formate din fire răsucite, confecționate din fire de cupru. Cablurile de panglică sunt flexibile și potrivite pentru alimentări mobile.

Conectarea conectorului la cablu

Dacă ați ales cablul potrivit, este timpul să montați conectorii RJ-45. Pentru acest scop, se folosesc așa-numitele clești de sertizare, care fixează conectorul pe cablu și îl fixează ferm. Pe piață, cleștii de sertizare sunt disponibili de la câteva sute de lei; dacă intenționați să fabricați cabluri de rețea mai des, investiți în clești mai solizi, mai scumpi.

Îndepărtați învelișul și ordonați conductoarele individuale după culoare. Cablurile de rețea se conectează, de obicei, conform standardului T568A, unde ordinea conductoarelor este următoarea:

Alba-verde – verde – alba-portocalie – albastru – alba-albastru – portocaliu – alba-maro – maro

Există două tipuri de conectare – directă și în cruce. În cazul conectării directe, cablul este conectat la conectori la ambele capete la fel. Pentru conectarea a două computere, se folosește conectarea în cruce, unde unele conductoare sunt schimbate (este folosită pentru conectarea directă a două dispozitive fără switch sau router). Majoritatea echipamentelor de rețea sunt capabile să recunoască tipul de cablu conectat, astfel încât problema deciziei între conectarea directă și în cruce este eliminată.

Ordonați conductoarele individuale după culori și tăiați-le la lungimea necesară pentru conector. Poziționați-l cu atenție până la capăt, introduceți-l în clești și strângeți ferm. Tocmai ați fabricat un nou cablu de rețea, pe care îl puteți începe imediat să-l folosiți.

Cum să reparați un cablu de rețea deteriorat

Din cauza îndoirii frecvente, un cablu de rețea se poate deteriora. Cel mai des acest lucru se întâmplă în apropierea conectorilor, cu care se manipulează frecvent. Dacă cablul este deteriorat la o distanță mai mare de conectorul RJ-45, nu are sens să-l reparați. Cum să reparați cablul, dacă acesta este deteriorat în apropierea conectorului? Tăiați cablul folosind cleștii și îndepărtați conectorii originali. Cu ajutorul unui tester, verificați conductivitatea fiecărui cablu. Dacă toate conductoarele par a fi în regulă, cu ajutorul cleștilor de sertizare „prindeți“ noii conectori conform instrucțiunilor de mai sus.

Pentru fabricarea unui cablu de rețea manual aveți nevoie doar de un cablu, doi conectori RJ-45 și clești de sertizare. Înainte de a cumpăra cablul, asigurați-vă însă ce tip este și ce parametri are. Nu folosiți cabluri din categoriile inferioare Cat5e.